Acea Uniunea Europeană.

Indiferent de presiuni și motivații, europenii au construit între ei, începând cu anul 1950, o rețea complexă de legături economice, politice și sociale. Succesele și eșecurile lor au determinat numeroase alte acțiuni de integrare regională, în alte părți ale lumii. Motivele  au fost similare sau aceleași- pacea prin cooperare, securitatea față de inamicii vecini sau mai îndepărtați, crearea unr oportunități economice mai mari, valori împărtășite, obținerea de avantaje, creșterea eficacității și interesele proprii ale elitelor politice.

Să luăm un exemplu, Americile (SUA, Canada, Mexic). Aceste țări formează în prezent o zonă de liber schimb dar mai mică decât UE. Creată pe baza unui acord biletaral privind liberul schimb încheiat la 1 ianuarie 1989, devine ulterior  NAFTA prin aderarea Mexicului în 1992. În comparație cu UE, obiectele NAFTA erau modeste, astfel încât: să se reducă tarifele vamale la textile, confecții, îmrăcăminte, piese de schimb auto, echipamente de telecomunicații pe o perioadă de 10 ani, sau să reducă barierele comerțului agricol pe o perioadă de 15 ani. Rămâne de văzut dacă NAFTA va deveni ceva asemănător cu UE. Pe când  Statele Unite și Canada sut relativ nou venite pe planul integrării regionale, există numeroase măsuri mai vechi, inspirate din cooperarea dintre statele europene (în Caraibe, Asia, Orientul Mijlociu, America Latină, America de Nord, chiar ți în Africa).

Însă ca metodă excepțională ce a fost mai tot timpul acea zonă de inspirație pentru celelalte integrări regionale, Uniunea Europeană este exemplul cel mai evoluat de integrare regională din lume, dar este pe departe de a fi singurul exemplu. Grupuri de state de pe toate continentele au descoperit că o cooperare pe multiple planuri este în primul rând în interesul fiecăruia, astfel încât multe dintre ele au decis să ducă această cooperare la un nivel mai înalt.

Drept rezultat în momentul actual integrarea regională este un concept care devine din ce în ce mai familiar și în Europa de Est. A ști ce se întâmplă la nivel de UE devine, pentru europeni e la fel de important ca a ști ce se petrece în propria țară. Opiniile despre valoarea integrării regionale sau chiar despre perpecivele pe termen lung ale acesteia rămân împărțite, câtă vreme sunt rodul confuziei sau sunt complicate de întrebări și dubii privind condițiile care ar încuraja integrarea, logica pașilor și integrarea în final (aici este cazul Republicii Moldova).

Deși în ciuda dirențelor din state, europenii descoperă că au mai multe lucruri în comun. Integrarea economică și socială care a avut loc sub auspiciile Uniunii Europene și ale precursorilor ei de la începutul anilor ’50  a reușit să alinieze nevoile și priorităților europenilor. Rămâne să vedem ăn viitor dacă Uniunea Europeană va deschide porțile de extindere spre est. Până acuma UE a demonstrat lumii că este unită, cooperând mai intens în ceea ce privește politică externă și comerțul . Efectele integrării tind să se simtă și spre estul Europeni.  Pe măsură ce  UE s-a extins, la fel s-a întâmplat și cu instituțiile sale și aici  Uniunea trebuie sp inițieze adaptarea instituțiilor sale și să stabilească mai multă coerență în politicile sale, pentru că astfel este mai vizibil ceea ce face și ce năzuiește. Atât timp cât nu va exista acordul unanim de trece la federalism în UE, rămân totuși de părere că va persista atât criza economică, cât și tensiunile politice.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s