Aspecte ale consolidării democrației în Europa de Est. Republica Moldova și aspirațiile democratice. Tranziția post-comunistă.

Pentru că am fost întrebat de mai mulți prieteni basarabeni despre licența pe care am susținuto anul acesta, am decis să public teza mea de licență care ulterior va deveni și o carte pe care o voi publica după ce voi adăuga noi informații.

O mică introducere.

Anul 1989 aduce cu sine un nou actor pe scena Europei, un actor al cărui rol urmează încă a fi definit. Întreg peisajul european este redesenat. Unele state precum Germania se unesc, altele precum Cehoslovacia se separă, sau exlodează ca Iugoslavia, sau luptă pentru independență ca Republica Moldova. Ca și alte țări din Europa de Est, Republica Moldova a trecut și ea printr-o tranziție post-comunistă, începând cu destrămarea Uniunii Sovietice din anii ’90. Mișcările de eliberare națională declanșate în republicile fostei URSS la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90 trasau mai multe obiective și schimbări în viața socio-politică și economică a fostului imperiu sovietic. Printre primele asemenea sarcini se numără și ieșirea pe arena mondială a republicilor unionale, inclusiv a Republicii Moldova ca subiect de sine stătător în cadrul relațiilor economice externe.

Dispariția unor bariere politico-economice ce stau în fața consolidării democrației (Uniunea Sovietică, economia planificată și centralizată) a plasat Moldova într-o nouă situație caracterizată de o serie de factori specifici ca trecerea de la economia planificată la piața liberă, căutarea de noi piețe de export însoțită de reducerea exporturilor către piețele tradiționale, consolidarea instituțiilor de drept, a aparatului administrativ de acum puse sub conducerea guvernului, apariția pluralismului politic și a unei noi clase politice și consolidarea societății civile. Cu alte cuvinte, ca și majoritatea țărilor din Europa de Est, Republica Moldova a avut de înfruntat trei ipostaze ale tranziției: trecerea de la dictatură la democrație, trecerea de la economia planificată la cea de piață, și desigur, alte transformări legate de dezintegrarea URSS-ului. Ca și în orice stat post-sovietic, procesele economice, politice, geostrategice ce se desfășoară în perioada de tranziție vor defini viitorul Republicii Moldova. Un efort îl reprezintă încadrarea economică pe piața mondială prin deschidere economică și construirea unei economii de piață care să facă față concurențelor din exterior. Este indiscutabil în zilele de astăzi că dezvoltarea economiei de piață contribuie la consolidarea democrației. Republica Moldova a fost victima unei lungi perioade de izolare  de economia mondială. În vreme ce în occident începând cu anii ’50 aspectele politice și economice se dezvoltau, economia moldovenească era controlată și supravegheată de Uniunea Sovietică până în anul 1990.

Dependentă de mai mult de 40 de ani de politica și economia Uniunii Sovietice, începând cu anul 1990, Republica Moldova este pusă într-o nouă arie politică, economică și culturală cu dreptul de a deveni un stat suveran și independent capabil să guverneze pe propriul teritoriu. Astfel apare un stat nou pe scena Europei, care este într-o continuă schimbare. Dar pentru a ajunge la stadiul ca statul moldovean să fie recunoscut la nivel internațional ca fiind cu adevărat un stat democratic, instituțiile de stat trebuie mai întăi să se consolideze și să se legitimeze. Începând cu anul 1991, din momentul în care Republica Moldova și-a proclamat suveranitatea și independența, societatea civilă a primit rolul legitimator al funcționării întregului aparat de stat, al stabilității politice, poporul este cel care mandatează reprezentanți în parlament. Republica Moldova a devenit la 27 august 1991 un stat suveran și independent. La 29 iulie 1994 intră în vigoare constituția, care a proclamat statul moldovenesc ca stat de drept, democrația și pluralismul fiind incompatibile cu totalitarismul. Primii pașii pentru consolidarea democrației și a statului de drept par să fie făcuți.

În lucrarea de față ne propunem să analizăm tranziția post-comunistă a statului moldovean vizând și principalele căi pe care le-a parcurs Republica Moldova în ceea ce privește consolidarea democrației și a statului de drept, și principalele relații externe pe care a reușit să le construiască. Din acest punct de vedere apar unele întrebări la care vom oferi un răspuns în analiza detaliată a procesului de tranziție socială, politică și economică. În ce măsură au avut loc schimbări în Republica Moldova? Cum pot fi aceste schimbări calificate? A avut loc o tranziție politică în Republica Moldova și dacă da, atunci cum a trecut aceasta și de ce natură este ea? Republica Moldova și-a atins obiectivul de stat democratic, suveran și independent? Dacă nu și le-a atins, atunci ce pași trebuie urmați pentru ca aceste obiective să fie atinse?

Am ales această temă pentru că Republica Moldova este un stat care a fost sub dominația Uniunii Sovietice mai mult de 40 de ani și care după o lungă perioadă de dominație sovietică reușește să își obțină independența. Republica Moldova a trecut sau mai trece încă printr-o perioadă de tranziție socio-politică și economică și din acest punct de vedere vom primi un răspuns final în urma analizei detaliate a tranziției acestui stat. De asemenea un alt punct pentru care am ales această temă este clasa politică care de la începutul anilor ‘90 a fost dezbinată și rigidă, unii optând pentru independență, alții pentru menținerea relațiilor speciale mult dependente de Federația Rusă, iar alții pentru unirea cu România, chiar și la momentul actual menținându-se și constituindu-se partide cu asemenea viziuni. Astfel este necesar să analizăm situația internă a Republicii Moldova după obținerea independenței până în momentul actual, și relațiile cu principalii actori externi cu care a reușit să construiască relații de succes.

În primul capitol intitulat Stabilitate versus instabilitate-tranziția politică, tratăm conceptul de tranziție politică cu scopul de a analiza conceptele de bază care sunt înglobate în această paradigmă. Conceptul propus spre analiză este unul complex. Problema evidențierii unui model, al trecerii de la un regim la altul este strâns legată de tema stabilității și a instabilității politice, motiv pentru care ulterior vom recurge la explicarea și definirea acestor concepte. Se va atrage o mare atenție asupra abordărilor ariilor teoretice care pun problema congruenței autonomiei dimensiunii sociale, în aspecte culturale, de rudenie, economice, raportată la dimensiunea politică sau care aplică teoria stabilității la sistemele politice în curs de modernizare, democratice sau nedemocratice, sau care explică stabilitatea și instabilitatea politică prin prisma psihologiei sociale. De asemenea pentru a înțelege și mai bine sensul și dinamica stabilității politice, ne vom opri în prealabil asupra noțiunilor de schimbare politică, dezvoltare politică și modernizare politică pentru a vedea rolul acestor concepte în trecerea de la un regim politic la altul. Ulterior vom trata omogenitatea/heterogenitatea culturii politice ca condiții minime de funcționare a democrației.

În al doilea capitol intitulat Regimul democratic. Probleme și provocări, vom trata problematica democrației și teoriei democrației, cu scopul de a oferi un înțeles concret asupra conceptului și să ne familiarizăm cu principalele abordări teoretice și probleme cu care se confruntă democrația de astăzi. În acest sens vom delimita conceptual termenul de democrație. Vom trata diversitatea sensurilor conceptului de democrație ce este dată nu doar de semnificația etimologică, ci și de numeroase alte îmrejurări istorice, culturale, sociale, economice, politice, filosofice, toate contribuind la multitudinea de interpetări și modele pe care o are această noțiune. Democrația ca regim politic implică strategii, reguli și actori precum spațiul public, cetățeanul, pluralismul politic, partidele, competiția, cooperarea și din acest punct de vedere vom analiza și lărgi aceste concepte generice care caracterizează un sistem unic de guvernare acceptat, acceptabil și imaginabil. De asemenea, vom aborda principalele modele ale democrației. Pentru aceasta ne vom referi la democrația directă, adică democrația clasică Ateniană, la modelul Westminster al democrației și modelul consociațional al democrației. Regimurile democratice s-au amplificat după cel de al doilea război mondial, dar în special după căderea blocului sovietic moment în care țările din Europa Centrală și de Est își obțin independența și optează pentru un regim democratic care se fundamentează pe o constituție ce garantează drepturile și libertățile cetățenești și care stau la baza funcționării democrației în stat. Din acest punct de vedere vom aborda tipurile de regimuri democratice după care funcționează majoritatea statelor din secolul XXI. Deși democrația este văzută actualmente ca fiind cea mai bună formă de guvernare, totuși ea se confruntă cu crize politice, economice, sociale motiv pentru care vom trata subiectul ”crizelor democrației” sub aspectul problemelor de actualitate care intervin în fiecare sistem democratic.

Al treilea capitol, Republica Moldova după destrămarea URSS, vizează aspectele  schimbării interne la nivelul societății civile, instituțiilor politice, administrației publice și clasei politice. Se va atrage o mare atenție și asupra schimbărilor economice și geostrategice ale Republicii Moldova. Odată cu prăbușirea întregului bloc sovietic, republicile sovietice socialiste tind spre obținerea independenței și trezirea conștiinței naționale, care avea ca scop integritatea teritorială și detașarea politică și economică față de Moscova, motiv pentru care vom trata subiectul adoptării constituției, trezirii conștiinței naționale și a principalelor persoane care au avut un rol definitoriu în lupta pentru suveranitatea Republicii Moldova și păstrării limbii române ca limbă de stat, sau chiar trecerea la grafia latină. De asemenea vom atrage atenție rolului conducerii Republicii Moldova ce a acționat în continuare pentru consolidarea  independenței și desprinderea de structurile vechi din timpul Uniunii Sovietice. Vom parcurge un traseu al consolidării instituțiilor politice, administrației publice, societății civile, al clasei politice și conflictelor partinice care au urmat  după destrămarea URSS, dar și schimbările ulterioare ale acestora de după 27 august 1991 atunci când Republica Moldova devine un stat suveran și independent. Prin declarația de suveranitate Republica Moldova obține statutul de subiect al relațiilor internaționale. În 1991 Republica Moldova a apărut sub dărâmăturile unui imperiu, unde economia era destrămată, situația politică din țară era destul de complexă și rigidă, intrând într-o perioadă de tranziție, astfel vom trata aspectele economice, politice și geostrategice pe care Republica Moldova a reușit să le construiască ca subiect de sine stătător și ca stat suveran și independent.

Ultimul capitol intitulat, Aspecte ale politicii externe a Republicii Moldova, studiază principalii actori internaționali (state și organizații internaționale guvernamentale) cu care statul moldovean a reușit să construiască relații bilaterale de succes. Deși au trecut mai mult de 20 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice și a lumii organizate după sistemul bipolar, statele ca principalii actori ai vieții internaționale, mai sunt încă în căutarea locului lor în sistemul internațional, loc ce le-ar asigura securitatea și le-ar permite să-și promoveze cu mai mult succes interesele naționale. Republica Moldova se află încă la această etapă. Aflându-se un timp îndelungat sub controlul Moscovei, statul moldovean și-a păstrat relațiile și după declararea independenței cu Federația Rusă, iar după anul 2000 odată cu venirea la guvernare a Partidului Comuniștilor relațiile sau intensificat. De cealaltă parte s-au intensificat relațiile cu România. În ceea ce privește Uniunea Europeană, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este unul dintre cele mai prioritare scopuri ale guvernării actuale. De asemenea vom trata relațiile Republicii Moldova cu NATO, OSCE și ONU, ca actori internaționali care și-au sporit rolul în consolidarea democrației și a statului de drept în Republica Moldova.

În analiza cazului particular post-sovietic al tranziţiei post-comuniste a Republicii Moldova toate aceste aspecte prezentate mai sus sunt de maximă importanță pentru consolidarea democrației. Obiectivul de a anihila naţionalismul, diferenţele dintre etnii pentru crearea unui „popor sovietic” prin contopirea naţionalităţilor, i-a făcut pe conducătorii URSS să caute să câştige loialitatea populaţiilor neruse de la periferii, fapt care nu le-a reușit, și astăzi avem o Republică Moldova independentă, cu o constituție la bază, și instituții care funcționează pe principii democratice.

Aspecte ale consolidării democrației în Europa de Est. Republica Moldova și aspirațiile democratice. Tranziția post-comunistă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s