Sudanul de Sud și-a declarat independența. Chiar așa e?

Sudan    Puţine persoane cunosc faptul că cel mai nou stat apărut pe harta politică a globului este Sudanul de Sud, stat care şi-a declarat independenţa faţă de Sudanul de Nord pe data de 9 iulie 2011. Principalele state membre în consiliului de securitate al O.N.U. au recunoscut imediat existenţa politică, în o încercare de a pune capăt interminabilului conflict şi în încercarea de a detensiona întreaga zonă. Cu toate că frontiera dintre cele două state nou create, Sudanul de Nord şi Sudanul de Sus poate fi considerată ca fiind provizorie, o nouă şi la fel de veche criză este evidenţiată tot pe teritoriul Sudanului în vest,  în regiunea Darfur.

Care e problema Sudanului de fapt?

Populaţia Sudanului este o combinaţie de indigeni africani, Nilo-Saharieni şi descendenţi migratori care au migrat din peninsula Arabă. Datorită procesului de arabizare care are loc ca peste tot în lume, unde există populaţii arabe, în ziua de azi predomină limba şi cultura arabă în Sudan. Majoritatea populaţiei din Sudan a fost deja convertită la Islam, în special în regiunile nordice.

Încă din antichitate istoria Sudanului este legată în special de cea egipteană, însă de-a lungul timpului şi actualmente au apărut dispute şi crize interne între diferitele populaţii, datorate în special unei mari diversităţi etnice, religioase şi economice. Istoria recentă este una foarte violentă şi a dus la un război civil aproape continuu începând din anii 1952-1972 dar şi cel care a izbucnit în 1982 şi a fost dus până la o violenţă şi cruzime extremă.

Cel mai important factor în dezbinarea etnică şi culturală l-a reprezintat refuzul sau incapacitatea guvernului central din capitala Kartoum care trebuie amintit că este de orientare islamică de a înţelege şi recurge la alte metode decât cele violente în procesul de a impune cu forţa în toate regiunile legea islamică (Sharia).

Populaţiile din sudul ţării sunt în special creştine şi animiste, însă există şi culturi şi religii tradiţionale, provenite de la băştinaşii locali. Aceste populaţii s-au revoltat împotriva autorităţilor din capitală, naţionaliste, de orientare arabo-islamică, şi care au ca unic scop uniformizarea culturii prin impunerea în special cu forţa sau prin orice mijloace a legii islamice Sharia. Acestă politică care a devenit o caracteristică de bază a modului de gândire şi acţiune a autorităţilor din capitală din ultimii zeci de ani, nu avea cum să nu ducă la escaladarea conflictului şi a divergenţelor din toate regiunile ţării.

În timp ce conflictul cu Sudanul de Sud momentan este întrerupt , războiul pentru acapararea resurselor din zona de vest a ţării, numită Darfur se intensifică pe zi ce trece. Pentru a realiza o imagine realistă a noului stat Sudanul de Sud, este de ajuns să analizăm suprafaţa care este de 619.745 km pătraţi.

Nou amintita zonă de conflict din vestul ţării unde au loc conflicte este estimată cam la aceeaşi suprafaţă cu Sudanul de Sud. Teritoriile din Nord, Shamal Darfur, din centru, Gharb Drafur şi din sud, Janub Darfur sunt populate de circa peste 30 de etnii diverse. Principala diferenţă este între cele de origine africană care practică agricultura şi cele de origine arabă care sunt nomazi şi care practică creşterea animalelor. Existau din totdeauna conflicte sporadice între agricultori şi păstori, iar majoritatea erau rezolvate de către vechii lideri şi prin vechile metode şi obiceiuri.

Tot acest echilibru de obiceiuri şi legi locale avea să se schimbe definitiv o dată cu descoperirea de importante resurse minerale cum ar fi : fier, zinc, gaz natural şi în special bogate resurse de petrol. Toate aceste evenimente şi nou creat, interesul pentru exploatarea resurselor a intensificat şi mai mult conflictul şi miza dominării resurselor.

Poate cel mai important element care se poate comenta şi caracteriza în ceea ce priveşte conflictul multicultural este cel care denaturează în conflict rasial. Astfel nu se identifică doar un conflict între diverse religii indigene africane şi creştine pe de o parte, şi religia islamică, de cealaltă parte, ci putem identifica şi un conflict rasial care are loc între populaţii de origine africană şi arabă care ambele sunt de orientare islamică. De data aceasta conflictul are la bază acapararea resurselor şi purificarea etnică, iar cu toate că ambele tabere sunt de cele mai multe ori de aceeaşi orientare religioasă, adică cea islamică, acest lucru nu duce la încetarea conflictului.

Miliţiile islamice Janjaweed care etimologic în arabă „jinn” înseamnă demon, iar „jawad” semnifică cal, practică o exterminare sistematică a populaţiilor de etnie africană, iar fraze de genul „o să vă alungăm sau exterminăm de pe aceste pământuri şi o să omorâm toţi negrii” sunt la ordinea zilei în violenţele care au loc pe aceste teritorii imense.

Acum să vedem niște cifre ale crizei în Sudan.

Se estimează că doar în regiunea Darfur au existat peste 200 de mii de victine dar este posibil să se fi ajuns şi la 400 de mii datorită lipsei hranei şi adăposturilor distruse de război. Nu se cunoaşte exact numărul refugiaţilor dar se estimează a fi de ordinul a peste un milion.

Apariția Organizațiilor Teroriste.

Zona africii, în special cea legată de Marea Roşie, peninsula Arabă şi peninsula Somalia, reprezintă o zonă foarte importantă în ceea ce priveşte tranzitul de bunuri în apele internaţionale provenite în special din zona Asiei şi Europei. Datorită escaladării conflictelor multiculturale din mai toate statele din africa, s-a creat o instabilitate politică care încurajează sau tolerează organizaţiile teroriste. Efectul a fost că tranzitul prin apele internaţionale este din ce în ce mai perturbat de atacuri, jafuri sau răpiri realizate de piraţi.

SUA are obligații:

Administraţia Obama a anunţat că intenţionează să se implice din ce în ce mai activ în întreaga zonă destabilizată din Africa (iar sub pretextul de a duce democrația pe solul African) datorită faptului că organizaţiile teroriste sunt conduse de lideri ai reţelei Al-Qaeda.

SUA au luat decizia de a evita o acţiune prin desfăşurarea de trupe, ci prin crearea de baze de avioane fără pilot în Etiopia, aşa zisele „drone” care au rolul de a supraveghea dar şi angaja în acţiuni de bombardament folosind muniţie ghidată cu bombe şi rachete pe liderii organizaţiilor sau bazele identificate unde îşi desfăşoară activităţile organizaţiile teroriste.

Actualmente datorită instabilităţii politice generale din regiune, mai toate statele puternic industrializate ale căror rute comerciale sunt ameninţate de activităţile pirat ale populaţiilor din statele eşuate, îşi măresc bugetele de apărare pentru trimiterea regulată de nave militare care să patruleze apele internaţionale nesigure. Un adevărat exemplu de care ține cont și O.N.U și SUA.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s