Cazul României. Statul luptă cu corupția dar totuși fenomenul crește.

imagesNiciun stat nu-și dorește, cel puțin declarativ, să aibă evazioniști de la plata obligațiilor fiscale. Spun aceasta pentru că, există state care încurajează evaziunea fiscală: Statul Nipon spre exemplu: unul dintre secretele japoneze în ce privește formarea capitalului este evaziunea fiscală care este încurajată oficial. În mod legal un japonez adult este scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de cinci ori mai multe conturi de acest fel decât numărul populației, inclusiv copiii. Putem deduce din acest exemplu că evaziunea fiscală este și un rău evident și un rău necesar. Totuși nu acesta este subiectul ce doresc să îl abordez.

Să luăm o țară din UE ca să vedem că de fapt corupția persistă peste tot, indiferent din ce organizații face parte. Cel puțin părerea mea personală este ca economia subterană și nivelul cel mai ridicat de evaziune fiscală (măsurând pe o scală de la 1 la 10) le vor obține țările ex-sovietice.

Cunosc cel mai bine cazul României și mă voi axa în speță pe acest stat membru al Uniunii Europene.

Pe baza datelor colectate de la instituţiile abilitate în controlul financiar (Ministerul Finanţelor Publice, ANAF, Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, Curtea de Conturi, Direcţia Naţională Anticorupţie, Institutul Naţional de Statistică) a fost realizată o bază de date privind evaziunea fiscală și economia subterană din România.

Tabel nr 1. Ponderea evaziunii fiscale identificate în P.I.B, România.

Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Ponderea evaziunii fiscale identificate în P.I.B. 1,80 1,71 1,76 1,77 2,80 2,75 2,87 2,34

Tabelul nr. 2 Estimarea evaziunii fiscale neidentificate, pe baza economiei subterane.Metodologia INS.

Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Ponderea evaziunii fiscale neidentificate în PIB-ul oficial 9,53 9,67 11,07 12,80 13,33 13,07 14,20 15,67

Conform estimărilor INS, evaziunea fiscală neidentificată este, în medie, 2/3 din totalul economiei subterane. În perioada 2003-2010 vedem o creștere atât a ponderii evaziunii fiscale identificate, dar și o creștere mult mai vizibilă a ponderii evaziunii fiscale neidentificate (ceea ce înseamnă că economia subterană persistă încă în România.). Odată ce cresc aceste variabile, este clar că crește și nivelul de evaziune fiscală.

La nivel Uniunii Europene România se află în topul țărilor cu o pondere a evaziunii fiscale ridicată. Potrivit datelor publicate de asociația contribuabililor italieni, România ocupă locul 2 la capitolul evaziune fiscală. Declarând că în România, 42% dintre sumele taxabile nu sunt declarate. Această pondere ridicată a evaziunii fiscale, ține atât de comportamentul uman, cât și de fiscalitatea și perfomanțele economice ale statului.

Dacă evaziunea fiscală înseamnă fuga din calea plății impozitelor corupția înseamnă netezirea tuturor căilor care duc la evitarea de plăți. Corupția nu este doar un mijloc de a obține acces direct la bani sau la diferite resurse, ci și o metodă de a pune la cale evaziunea fiscală. Profitul obținut prin fapte, acte, acțiuni de evaziune fiscală poate fi investit profitabil în acțiuni noi de corupție pentru a asigura noi profituri viitoare din evaziunea fiscală.

Evaziunea fiscală, alături de corupție rămâne în continuare unul dintre cele mai nocive fenomene cu caracter economic, fiscal și social în România, chiar după aderarea României la Uniunea Europeană. Dacă să privim cu atent cifrele începând cu 2007 vedem o creștere considerabilă în special a ponderii evaziunii neidentificate în P.I.B-ul oficial, de la 13, 33 % la 15, 67 %.

Factorii determinanți ai ponderii acestui fenomen depind atât de nivelul de dezolvare economică cât și de nivelul explicit al legislației în vigoare a statului în cauză. Nu putem să vorbim despre funcționalitate a instituțiilor dacă nu există e legislație concretă care să combată fenomenul de evaziune fiscală, pentru aceasta este nevoie și de o reconstrucție instituțională. Este necesară o adaptare continuă la evoluția sistemului fiscal în sine.

Combatarea evaziunii fiscale nu este un fenomen nou și diferă de la stat la stat. Conform analizei asupra ponderii evaziunii fiscale în România, putem să conchidem că evaziunea fiscală este undeva între 17-18% din P.I.B-ul oficial al României. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna activă și îngenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi ating în cel mai sensibil interes, interesul bănesc.

Pentru a lupta eficient împotriva evaziunii fiscale, este necesar să se plece de la cunoașterea în profunzime a celor patru cauze ale evaziunii fiscale (prezentate deja: morale, politice, economice, tehnice) și o modului lor de manifestare în cazul României. De multe ori statul, este interesat să încurajeze inițiativa privată în economie, apariția de noi afaceri, dar el iși asumă și riscul ca evaziunea fiscală să se extindă.

Ideea fundamentală este că nu se poate îmbunătăți comportamentul fiscal al cetățenilor dacă nu se perfecționează și se consolidează sistemul fiscal. Iar acest lucru este de nerealizat dacă politicienii nu devin responsabili pentru deciziile luate, dacă nu sunt organisme de control financiar și fiscal bine pregătite și cinstite care să-și facă treaba conform legii, pedepsind depotrivă pe cei care nu-și achită obligațiile fiscale, dar și pe cei care fac greșeli majore de politică fiscală și cheltuire a banilor publici.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s