Comunicarea politică și limbajul de lemn în sistemele politice.

         Şi, în orice caz, câtă vreme întreaga societate se va afla în confuzie, vom continua să auzim, poate chiar să vorbim uneori, limba de lemn. Mulți din nou nu înțeleg propriu-zis semnificația acestei sintagme. Dar să o examinăm și să-i dăm o explicație. 

punct-de-vedere1Este evident că limbajul de lemn există şi în afara comunismului sau în democraţii mai vechi, ca Franţa sau Germania, deoarece este un instrument lingvistic caracteristic pentru orice ideologie devenită dogmă sau societate ori Putere care simte nevoia de-a se impune şi prin <strategii> , de <mascare> a unor realităţi mai putin favorabile ei. Reiese că limba de lemn are un caracter universal, că reprezintă o piedică în calea comunicării reale şi a comportamentelor ”libere” în oricare sistem şi regim politic, pentru că se poate reflecta în orice limbă şi moment istoric.

Ca expresie, apare în anii ‘30, în limba rusă (Usakov, 1935,  limba de stejar, în sens figurativ e apreciată ca greoaie, grosolană).  A fost atestată, în limba rusă în 1955 şi 1957, de către Patrick Sériot, C. Pineira şi M.Tournier.

În limba engleză termenul a circulat prin denumirile Newspeak, mai recent wooden language. În alte limbi nu şi-a găsit corespondent, ca în cazul limbii italiane, spaniole, portugheze. În germană s-au încercat variante de tipul: Totalitäre Sprache, Betonsprache.

Ca trăsături generale valabile, limbajul de lemn conține:

1. elemente lexicale, dar şi unităţi frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de clişee încremenite.

2. exprimare a unei ideologii într-o formă dogmatică de către puterea politică sau de grupări ori indivizi cu asemenea ambiții.

De obicei nu orice clişeu este o caracteristică a limbii de lemn, ci numai cele golite de sens, prin care s-a ascuns realitatea, au fost manipulaţi destinatarii şi în cele din urmă a blocat comunicarea.

Limba de lemn reprezintă de fapt parodie, deoarece reprezintă exemplul unic al unei limbi care a divorţat de gândire, dar care a fost menţinută artificial, în viaţă, de o putere politică de tip totalitar (Vechiul sistem sovietic a folosit întocmai această manevră).

În mod evident, folosirea unor strategii de comunicare de acest tip, cu roluri de: cosmetizare, impostură, ipocrizie, minciună, înşelătorie, mascare, manipulare… ce reprezinţă clişee devenite goale de sens, de care limbajul de lemn se foloseşte – nu fac decât să blocheze comunicarea şi să ascundă realitatea destinatarilor.

Ce de fapt observ din orice discurs politic al oricărui lider de partid, șefi de state ș.a?

Naraţiunile şi descrierile sunt transformate în diferite imbolduri şi ordini. Singura funcţie pe care o îndeplineşte…de minune…este aceea de a manifesta linia politică a sistemului politic în care democraţia, normal, se încalcă (ca principiu democratic), discursul tinde către citat, lozinca vine de sus.

Limbajul de lemn e o rămășiță a sistemelor totalitare. Niciun stat democratic nu scapă de limbajul de lemn. E mai mult un discurs mecanic, gândire facilă, limba politică a marxismului, leninismului, a bolşevicilor, a perestroikăi etc. În regimurile totalitare limbajul de lemn  de fapt afecta, discredita limba şi, astfel, cu ajutorul puterii ideologice instaurase-ră ameninţarea, teroarea, chiar și frica.

Voi ce credeți, există limbaj de lemn și în societățile democratice?

Părerea mea este că există, dar deja sub anumite forme strategice mai sofisticate, putem să zicem și ”democratice”. E un mod de lucru a persuasiunii și încrederii. Tot timpul instituțiile fiecărui stat nu vor divulga informația de sus în jos, ci vor impune un discurs de lemn, cu cât mai puține nuanțe (deja strategic) pentru a convinge societatea aupra unei chestiuni de importanță majoră.  Cred că acest sistem de transmitere a mesajului politic duce la îngreunarea comunicării, uneri chiar și la manipulare în rândul maselor.

Ca să fac o asemănare dintre sistemul limbajului de lemn din regimurile totalitare și regimurile democratice.  Situația este la fel:

Efectul scontat este garantat, deoarece se ajunge la anihilarea gândirii maselor receptoare care devin supuse sugestiei colective şi sunt împiedicate, în fond, să găsească altă modalitate de gândire şi să descopere adevărata realitate, care este mascată, în cazul în care nu este favorabilă. E doar opiniea mea și trebuie tratată ca atare.

P.S. Nu este ceva nou. Toate statele lumii folosesc limbajul de lemn.  Prin intermediul acestei limbi se plonjează de fapt puterea ideologică în societate, se adună poporul, care “ ia cuvântul “ şi în discurs de lemn îşi exprimă adeziunea faţă de ideologie, faţă de putere.

Mai jos aveți un video  despre oratorismul și charisma lui Barack Obama. Evident că sunt niște calități. Însă odată ce a preluat puterea (e valabil pentru orice lider politic), acesta deja folostește limbajul de lemn.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s