Moldova, instrucțiuni de utilizare. Vest, Est, Unire – emanaţii ale unei „democrații” tulburi.

658x0_123Nu mă bag adânc în istorie, dar pe scurt, Unde (când și cine) suntem?

Moldova – Stat integru?

Pentru noi, niciodată. Nu pentru că ar fi un blestem al destinului. Şi nici pentru că ar fi inevitabilă. Ci pentru că e înscrisă în logici istorice şi politice mai largi pe care nu le mai putem controla.

Atunci când ne raportăm cronologic la alte țări, argumentăm, de obicei, ca fiind în urmă – înapoiați, avem de recuperat, suntem cu zeci de ani în urma nu ştiu cui și nu știu ce etc. Ceea ce e adevărat în multe domenii – nivel de trai, protecție socială, calitatea educației. Dar nu în toate. Pentru că în alte domenii suntem în chiar în avangardă. Adică nu neapărat mai dezvoltați, ci mai degrabă suntem un fel de poligon experimental pe care se testează anumite strategii de guvernare. Care ulterior vor putea fi aplicate în altă parte.

Dar să nu plecă în trecut.

Actualmente, după 25 de ani de „tranziţie”, Moldova pare să se afle azi într-un impas greu de depăşit.

Anul curent:  o listă scurtă a ”ingredientelor” siutației de facto

  • Avem o guvernare oligarhică a câtorva inşi care dețin toate pârghiile puterii fără a avea o suficientă legitimitate politică;
  • Aceste grupuri dețin un control sporit asupra instrumentelor statului pe care le folosesc în scopuri proprii;
  • Legitimarea acestui fel de guvernare de către actorii externi (şi interni) din motivații geopolitice;
  • Scheme transnaționale complexe (cu participare de bănci locale şi străine, intermediari în off-shore) prin care sunt evacuate bogățiile țării;
  • alterarea democrației reprezentative prin trucarea (fraudarea) „tehnică” a alegerilor;
  • utilizarea războaielor identitare şi a războaielor culturale (pe identitate, trecut, adevăruri istorice) ca instrument de guvernare.

#JALNIC

Impasul de la sine,  poate fi structurat în mai multe criterii:

Politic: o societate captivă condusă de un regim politic oligarhic (un grup restrâns de persoane care, fără a avea o legitimitate politică deplină, dețin pârghiile de control asupra instituțiilor statului).

Economic: o societate sărăcită cu o economie la pământ şi care are de plătit, din bani publici, un furt comis de un grup restrâns de persoane

Social: o societate în care între 1/5 şi 1/4 din populație munceşte permanent sau temporar în afara hotarelor țării, o societate în care migrația masivă a destrămat familii, iar împreună cu sărăcia a făcut din țara noastră una din marile surse de trafic de persoane, o societate cu o scădere demografică dramatică.

Instituțional: toate pârghiile ce pot schimba situația se află sub controlul unor mâini (şi minți #NUPLAHA) care nu doresc schimbarea şi care au un interes major, ca situația să rămână la neschimbată iar riscul instituționalizării unui regim oligarhic pare, în acest moment crucial, mai evident ca oricând.

Intelectual: nu există, în momentul de față, o viziune concretă asupra modului în care această societate ar putea funcționa în următorii 10-20-30 de ani (un proiect de țară). Toate proiectele discutate intens în public – integrarea europeană şi aderarea la UE, aderarea la Uniunea Vamală sau orice altă inspirată, unirea cu România – sunt emanate de absența unui proiect de țară, de vreme ce fiecare dintre aceste opțiuni presupune ataşarea țării la proiecte deja existente – face foarte dificilă construirea unui spațiu societal integrat.

#Nuexistăviziune

Aceasta este matricea temporal-spațială în care ne autoîncadrăm. Este unica posibilă? Desigur că nu. Ce ar fi dacă am inversa perspectiva şi dacă am regândi poziția noastră nu ca o rămânere în urmă, ci ca o situaţie într-un fel de avangardă?

Vă las să vă gândiți voi deja.

P.S. În termenii temporali, discursul preferat este cel al „înapoierii”: suntem la 50 sau la 100, sau la x ani distanță de lumea pe care o considerăm a fi „normală” şi „civilizată”. Trăim, cum ar veni, concomitent într-un prezent trecut şi în acelaşi timp într-un trecut care stă să devină prezent. Altfel spus, trăim simultan viața noastră socială şi pe cea a altora.

#Nu avem ceea ce ar trebui să avem, dar ar trebui să avem. Timofti a avut dreptate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s